Romanii sunt pisati pe ei de frica evreilor din 1907 incoace. Mitralierele de la metrou au rolul de a amplifica acest sentiment

Cred ca e in DNA deja

Nu poti rezolva probleme pe care ti-e frica sa le confrunti, ba chiar sa le numesti.

Cum sa-ti iei tara si viata inapoi cand nu poti recunoaste cine si cum ti-a furat-o?

Romania e sub un regim de ocupatie evreiesc, Rothschildian. Pare ca America a cedat Romania Frantei si Israelului, dar toate aceste tari sunt doar teritorii ale Statelor Unite ale Israelului, sau, mai bine zis, ale familiei Rothschild. Feudalismul sclavagist nu a fost abolit niciodata, doar extins si perfectionat.

Romanii se ascund sub pat cand Racnetul Carpatilor, aka Diana Sosoaca, sau chiar generalul Gozmin Capusa, doar mentioneaza aceste nume si realitati pe iutub. De sub pat incepe drumul catre autodesfiintare, multi nici nu mai ies de acolo, comunica cu exteriorul din intuneric si pierd contactul cu realitatea exterioara.

Eliberarea se gaseste la capatul opus al aceluiasi drum, azimutul se mentine repetand sus si tare aceste realitati, formulate cel putin la fel de frust si exact ca mai sus.

Ultima oara cand romanii au avut sange in instalatie sa ia taurul evreiesc de coarne a fost Rascoala taraneasca de la 1907. Desi cred ca a fost mai mult disperarea muribundului decat exces de testosteron. Anticipand 1907, "Noi vrem pamant" e titlul unei uitate poezii de uitatul George Cosbuc, din 1893 dedicata acestui neo-feudalism al vremii, strofe epice pe care cei scoliti de regimul Ceausescu le recitau cu mandrie, dar nici ei nu erau invatati ca arendasii impotriva carora s-a rasculat iobagimea erau in cea mai mare parte evrei, greci, armeni, lume de aiurea, fara nici o conexiune emotionala cu pamantul si oamenii sai. Caci oamenii apartineau pamantului, nu invers.

Acea noua burgezie exploatatoare isi gaseste azi echivalentul la Davos, la Paris si chiar in Florida. Desigur ca Bucurestiul e filiala.

Represalile sangeroase si brutale care au inabusit rascoala au fost executate de sclavii evreilor din conducera statului Roman, ceea ce ni se serveste si azi ca “pro-europenism”, asta e mesajul mitralierelor care bantuie prin metroul bucurestean agatate de gatul unor animale decerebrate si desufletizate, gata oricand sa-si raneasca sau ucida semenii pentru trei shekeli romanesti.

Ce scria JULES VERNE in “Castelul din Carpati” despre EVREI si TARANII ROMANI DIN TRANSILVANIA

“Cine era proprietarul acelui han? Un evreu pe nume Ionas, un om de treabă, de vreo şaizeci de ani,cu un chip prietenos, dar foarte semit, cu ochii lui negri, nasul încovoiat, buzele ţuguiate, părul lins şi tradiţionala ţăcălie. Amabil şi săritor, împrumuta bucuros mici sume de bani unuia şi altuia, fără să se arate exigent în ceea ce priveşte garanţiile şi nici prea cămătar în ceea ce priveşte foloasele, deşi pretindea să fie plătit la datele declarate de împrumutat. Să dea Dumnezeu ca toţi evreii stabiliţi în Transilvania să fie la fel de înţelegători ca hangiul din Vereşti!
Din nefericire, Ionas cel cumsecade era o excepţie. Coreligionarii săi, prin cult, confraţii săi, prin profesie, ― fiindcă toţi sunt crâşmari, vânzând băuturi şi articole de băcănie ― practică meseria de împrumutător cu gaj, cu o asprime îngrijorătoare pentru viitorul ţăranului român. Se va vedea pământul trecând, puţin câte puţin, din proprietatea băştinaşilor în cea a străinilor. Cum avansurile nu le sunt rambursate, evreii vor deveni stăpânii frumoaselor culturi ipotecate în profitul lor şi, dacă Ţara Făgăduinţei nu mai este în Iudeea, poate că, într-o bună zi, va figura pe hărţile geografiei transilvane.”

Dar lectia de la `1907 e tocmai ca nu acela e campul de lupta pe care putem confrunta ocupatia si pradatorii. Directia e constientizarea natiei, care, eventual, poate duce la subversiuni si sabotaje subtile si inteligente ale regimului, putem trage inspiratie chiar din actiunile evreilor comunisti din timpul celui de-al Doilea Razboi mondial, ca de aia nu se leaga nimeni cum spumega cand aud de legionari.

Iar Cosbuc si Gyr fie sa fie citati mereu, in orice ocazie adecvata, pentru cimentarea unei stari de spirit care poate conduce la o viata normala pe Autostrada Adevarului pomenita mai sus.

Noi vrem pamânt! - George Coșbuc

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!.

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!.


De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!.

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
https://www.versuri.ro/w/u217
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,

Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!.

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!.

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!.

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!